„Fascinantă şi greu de prins într-o structură definitivă, comportând felurite interpretări, literatura fantastică suscită un interes crescând în lumea literară, fiind studiată din diferite perspective şi cu diferite metode şi abordări, de la mitanaliză şi mitocritică, la abordarea structuralistă sau antropologică. Cercetători de primă mână din ţară şi din străinătate au încercat să o definească, să-i studieze resorturile intime şi, nu în ultimul rând, să-i prevadă evoluţia. Descinsă, potrivit lui Sergiu Pavel Dan, din literatura mitologică, sacră, din cea ocultă sau superstiţioasă, literatura în discuţie a fost analizată din perspectiva categoriei mentale, estetice sau din cea a genului literar. Aşadar, avem de-a face cu opere complexe, proteice, care confirmă rezistenţa, în timp, a genului, care şi-a schimbat formele, de-a lungul timpului, dar nu şi-a modificat substanţa. (…)
Literatura română păstrează trăsăturile fantasticului european, de la temele obsesive, dragostea şi moartea, la scriitura cu dublu referent, subminarea, suprapunerea planurilor şi a vocilor narative, la retorica spaţiilor albe şi eroul vulnerabil. Cu toate acestea, există diferenţe semnificative între literatura occidentală şi cea românească: dragostea nu se conjugă mai deloc cu crima, angoasele sunt estompate, pare că misterul nu izbucneşte cu aceeaşi forţă ca în alte literaturi. De unde ar putea să vină această poziţionare a fantasticului românesc? În această situaţie, care este limita până la care estomparea angoasei, absenţa morţii violente sau alte structuri originale păstrează fantasticitatea unui text?”
Nicoleta Crînganu
Recenzii
Nu există recenzii până acum.