Locuţiuni verbale în romanul istoric sadovenian

„O carte despre locuţiuni ridică probleme, deoarece conceptul de locuţiune nu este bine delimitat în limba română. Mai mult, locuţiunea verbală nu constituie un fenomen compact şi omogen, pe care să-l încadrăm printr-o definiţie. Prin cercetarea unor numeroase grupuri verbale din romanele istorice sadoveniene, autoarea ajunge la concluzia că fiecare grup verbal trebuie supus unei cercetări atente, pentru a decide asupra statutului său. Argumentele stabilite permit identificarea locuţiunilor verbale. Locutiunile verbale şi structurile verbale libere (aflate în faze incipiente de tranziţie către locuţiuni) reprezintă structuri având la Sadoveanu valenţe expresive prin natura lor evocatoare. Acestea „redau” o stare de limbă caracteristică secolelor al XV-lea – al XVII-lea. Fundamental este faptul că stările de limbă „nu sunt etape statice, ci momente ale unei continue sistematizări” (E. Coseriu). Cartea demonstrează că limba este un sistem deschis, dinamic, surprins ca atare de Mihail Sadoveanu.” (Luminita Cornea)