Moartea şi experienţa muririi

Autorul leagă noile sale meditaţii de cartea precedentă (Fenomenologia existenţială a secretului. Incercare de filosofie aplicată), căci tematica morţii se raliaza, potrivit naturii sale, temei Nimicului, dar şi celei a Trecutului, adică a deja-ne-mai-fiinţei, circumscrisă de gindul despre Fostitate. Problema morţii este numai în aparenţă o chestiune „veşnică” şi „imuabilă”, căci, în realitate, întrebarea ei renaşte în mod necesar şi organic cu prilejul naşterii şi maturizării fiecărei generaţii care se confruntă cu mortalitatea ei şi cu cea a apropiaţilor ei. Profesorul clujean încearcă să compenseze faptul că, în loc să gândească moartea, filosofia contemporană a devenit, mai degrabă, una dintre modalităţile principale ale evaziunii existenţiale prin care se ocoleşte gravitatea muririi.