Gândul, receptacul de energii poetice sisific cheltuie între caducitate și oarba veșnicie, devine tot mai apăsător cu fiecare volum teofilin, spre a dobândi, în acest din urmă ciclu, o pulsație gravitațională accelerată, propulsând ființa în abisul deznădejdii și metamorfozându-i rostirea ca reificare în concept. Povara materiei își face simțită prezența în imagini de expresionism atroce și obsedante nuanțe preapocaliptice. Rostuite sibilinic, în alchimia latențelor creatoare, stihurile de-acum dezvăluie aceeași propensiune orfică spre regăsirea echilibrului în iubire și în credință, ca simbioze spirituale indenegabile, însă deșertul realității întinde onirice miraje, încât, pe stânca pleșuvă a memoriei, sub aripa gândului, eul se așază trudit, ca un semizeu împovărat de toată durerea lumii și veghetor a toată zădărnicia firii. Din matca dorului, factor pulsatil în curgerea sentimentelor, se decantează finitudinea transmutată în ideal de creație poetică, în sempitern cânt de lebădă pe undele amurgului.
Cristian Pașcalău
Recenzii
Nu există recenzii până acum.