Părintele Dometie Manolache – chip luminos al virtuţilor şi dăruirii jertfelnice

Aşa mi-l imaginez eu pe Părintele Dometie, pe care nu l-am cunoscut: un pribeag asediat de mulţime, un însingurat în compania îngerilor, un sărăntoc al vremelnicelor bogăţii, un bogat al paradisului, un rug aprins, care i-a mistuit totuşi făptura, o flacără de veghe în căuşul muntelui care i-a fost adăpost, amvon, pat, mormânt. (Răzvan Bucuroiu)