Pelerini la Muntele Athos

În prima parte, Pagini de jurnal athonit, sunt incluse impresiile, trăirile, opiniile și interogațiile autorului, notate zilnic, „la cald”, în urma vizitării unor așezăminte monahale: Biserica Protaton din capitala Kareia, Mănăstirea Cutlumuș, Schitul Lacu, Schitul „Sfântul Andrei”, MănăstireaVatoped, Mănăstirea Pantocrator, Schitul „Sfântul Prooroc Ilie”, Mănăstirile Stavronichita, Iviron și Caracalu, la care se adaugă câteva chilii întâlnite pe traseu.

Partea a doua conține un număr de 14 studii și articole, toate elaborate cu rigoare și obiectivitate științifică: I. Mihai Eminescu și strângerea de ajutoare pentru Mănăstirea Cutlumuș, de la Sfântul Munte Athos; II. Cum am stabilit, la întoarcerea de la Muntele Athos, paternitatea a trei articole eminesciene; III. Întâlnirea dintre Părintele Dionisie Ignat și Prințul Charles (actualul Rege Charles al III-lea al Angliei); IV. Cum a fost organizată sărbătorirea Mileniului Sfântului Munte. Participarea Bisericii Ortodoxe Române la festivitățile jubiliare; V. O scrisoare de la la Sfântul Preot Mărturisitor Dumitru Stăniloae; VI. Singura operă de ficțiune din literatura română despre Muntele Athos: romanul Muntele catârilor (1980), de Ion Brad; VII. Trei monahi români de la Muntele Athos, în audiență la președintele Nicolae Ceaușescu (Atena, 28 martie 1976); VIII. Despre daniile făcute de domnitorii români către Muntele Athos și cum ajungeau acestea la destinație; XI. Secularizarea averilor mănăstirești (inclusiv cele închinate Muntelui Athos), în 1863, în timpul domnitorului Alexandru Ioan Cuza; X. De ce sunt românii singurul popor mare ortodox, care nu are la Muntele Athos o mănăstire proprie, ci doar două schituri, în ciuda imenselor danii făcute, timp de secole, așezămintelor de la Sfântul Munte? XI. Scrisori de la Arhimandritul Dometie Trihenea; XII. Călugărul dobrogean, Dionisie Exiguul, a fixat „cronologia erei creștine”, luând pentru prima oară, ca punct de plecare, pentru numărarea anilor, Nașterea Mântuitorului; XIII. Athosul și schimbarea calendarului (1924); XIV. Etnologul Teodor T. Burada, în vizită la Muntele Athos, în urmă cu 142 de ani.

Se adaugă, în capitolul III, portretele unor monahi români athoniți (Arhimandritul Chiriac Dimitriu (1858-1903), Sfântul Dionisie Ignat de la Colciu (1909-2004), Sfântul Părinte Petroniu Tănase (1916-2011), Arhimandritul Dometie Trihenea (1909-1985), Ieroschimonahul Ștefan Nuțescu, Părintele Pimen Vlad (n. 1970) și Părintele Teologos.

Capitolul IV include prezentarea a cinci cărți dspre experianța athonită, semnate de Arhimandrit Ioanichie Bălan, Horia Alexandrescu, Nicolae Băciuț și Dan C. Mihăilescu.

Se adaugă un amplu interviu cu Protosinghelul Maxim (Iuliu-Marius) Morariu („Credința e, în fapt, o stare a sufletului, nu o chestiune, care poate fi metronomizată scientologic”), cartea terminându-se cu Anexe fotografice, grupate în șase secțiuni: 1. Personalități românești, în vizită la Athos; 2. Personalități românești, care au ales viața monahală; 3. Urme românești la locașurile athonite; 4. Sfinte Moaște, păstrate în așezămintele din Athos; 5. „Ascultări” călugărești la Muntele Athos; 6. Mularii – animale folosite mult la Muntele Athos.

Dintre toate cărțile despre Athos, aceasta are cel mai mare număr de ilustrații, poziționate la sfârșitul fiecărui capitol, respectiv la Anexe: 382 de fotografii, majoritatea fiind color, unele publicate în premieră.

Concluzia autorului cărții ar putea fi exprimată prin cuvintele lui D.D. Roșca, prin care filosoful își încheia capodopera sa, Existența tragică, parafrazând, de fapt, câteva vorbe ale Sfântului Apostol Matei (5: 45), care spunea (în traducerea Mitropolitului Bartolomeu Anania) că Dumnezeu „face să răsară soarele Său peste cei răi și peste cei buni și face să plouă peste cei drepți și peste cei nedrepți”.

În finalul Prefeței sale la această carte, Ilie Rad scrie: „Poate nicio altă Prefață la vreo carte de-a mea nu ar fi meritat mai mult decât acest volum, despre Sfântul Munte Athos, să se încheie cu vorbele scrise în Pravila lui Vasile Lupu: „Să nu se uite că au scris mână de lut, supusă greșelii.”