Premise pentru o abordare a textului literar-muzical în perspectivă integralistă

Caracterul multidisciplinar și interdisciplinar al lucrării de față ridică, în mod acut, dificultăți multiple în fața oricărei încercări de abordare unitară și coerentă a unui câmp disciplinar și problematic atât de vast și de complex. Dovada evidentă a acestor dificultăți este însuși faptul că foarte puține lucrări de specialitate au fost realizate, atât la noi, cât și pe plan internațional, care să acopere acest domeniu.

Atunci când obiectul unei cercetări este reprezentat de un domeniu atât de vast și, totodată, sincretic, atât la nivel discursiv, cât și la nivel de reprezentare scenică, precum în cazul de față, în care ne confruntăm cu două universuri de creație diferite (literar și muzical), reperele principale, care trebuie avute în vedere, în realizarea și articularea premiselor menționate se impun în mod inevitabil și pot fi deja anticipate:

• semnificația estetică a teatrului–muzical, prin care muzica, însăși, devine imagine  și formă a experiențelor și sentimentelor umane;
• viziunea estetico–muzicală asupra fiecărei epoci stilistice deja amintite;
• modalitățile de creare a libretului muzical;
• caracteristicile poetice ale libretului ca text și identificarea gradului său de poeticitate;
• stabilirea unei ierarhii în interiorul relației text literar–muzică, măsura în care muzica îi este fidelă textului literar;
• libretul de operă un teatru poetic prin excelență;
• relația compozitor–libretist și modalitățile de construcție ale libretului ca text cu rol de a propune sau de a accepta muzică;
• modalități de abordare a tropului într-un text literar și muzical;
• identificarea imaginilor sonore în textul literar, particularizarea și evidențierea lor în teatrul-muzical;
• elemente de prozodie – ritm, măsură, rimă – ca piloni în conturarea caracterelor dramatice, respectiv a conflictelor dintre personaje la nivel de discurs muzical, dar și ca mulaj, înzestrat de melodicitate, exploatat în totalitate de muzică;
• tropul în muzică, justificat prin intensitatea, durata și forța sunetului, iar în textul teatrului poetic prin profunzimea raportului expresie–conținut.