Primii paşi în astronomie. Andragogia didacticii preşcolare

„Anca este o fetiţă de trei anişori, neastâmpărată, cu o imaginaţie uriaşă şi foarte curioasă. Mereu e pusă pe întrebări, care încep cam aşa: „De ce …?”. Tema ei preferată e cerul. Ce este dincolo de norii? Cum putem ajunge la stele? Fetiţele de pe Lună se joacă cu păpuşi Barbie? De multe ori se uită prin luneta ei micuţă spre cer să vadă steluţele ei preferate…”

Introducerea fetiţei în tainele Universului nu e un lucru uşor, deoarece e o fiinţă mică, mereu pusă pe joacă, cu o imaginaţie foarte bogată.

Deoarece în literatura de specialitate sunt puţine lucrări, care să descrie în detaliu învăţarea sau predarea astronomiei, am încercat să umplem acest gol, scriind despre astronomie pe înţelesul celor mici. Copiii, ca şi Anca, e bine să aibă o introducere în lumea steluţelor, planetelor şi a navigaţiei spaţiale. Aceste „încercări” astronomice le-am parcurs într-o grădiniţă, ai cărei copii minunaţi au fost foarte entuziasmaţi de cunoştinţele noi acumulate.

Mulţi spun că un copil mic, de trei anişori, nu este încă destul de matur pentru studiul astronomiei. Se poate, dar prin încercarea noastră, am avut multe surprize plăcute. Copiii mici au deja imaginaţie, mai mult, o imaginaţie extrem de bogată şi, aşa precum învaţă lucrurile generale cu care se întâlnesc zilnic, pot acumula cunoştinţe şi despre lumea care îi înconjoară. Oare strămoşii noştri, cei care puteau admira cerul înstelat din culcuşul lor, când erau mititei, nu erau interesaţi şi cunoscători buni ai cerului nocturn? 

Autorii