Procesul Memorandumului. Teatru-document

„Dr. Ioan Rațiu(monolog): Noi, românii din Transilvania, ne-am pus  mare nădejde în  Memorandum.Era o acțiune  importantă după ani de zile de stat în așa-zisa „pasivitate”, în mintea noastră un fel de sabotaj, de neparticipare la viața politică a statului maghiar. Dar fără niciun rezultat. Nimeni nu ne-a dat atenție. Ungurii s-au bucurat că nu le-am creat probleme, au scăpat în felul acesta, comod, de noi.

Noi credeam în Împărat, mai credeam încă. Depunerea Memorandumului la Viena, în mâinile sale s-a hotărât la Conferința Națională a Reprezentanților Partidului Național Român din Transilvania, din 20-21 ianuarie 1892 de la Sibiu. S-au înfruntat două poziții, noi, cei radicali, care eram pentru o acțiune imediată, și cei șovăielnici, „pasiviști” încă, în frunte cu baronul Macsany. Au câștigat detașat susținătorii activismului.

Ne-am dus o delegație numeroasă la Viena, peste 200 de români, cu Memorandumul. Dar Împăratul nu ne-a primit. Am depus textul la Cancelaria Împărătească. Cancelaria l-a remis Guvernului de la Budapesta. Acest proces este răspunsul guvernului la Memorandumul nostru.

(…)Mulți m-au întrebat: Ce vei face, vei pune iubirea sau ura la începutul, la temelia vieții lor? Răspund: Poate dragostea lor va domoli, va îmblânzi conflictul dintre națiile noastre. Dar teamă mi-e că ura lor contra noastră se va potoli cu greu. Este ancestrală, de când au venit în Transilvania. Ură și frică, să nu le luăm locul aici. Dar ce trebuie să se întâmple se va întâmpla.”

fragment din Procesul Memorandumului. Teatru-document