Poetici regizorale

Prima şi cea mai celebră poetică (artă poetică) din istoria culturii a fost cea a lui Aristotel (330 î.Hr.) şi ea a fost consacrată tocmai teatrului. Mai apoi, poetica va depăşi graniţele acestuia, ocupându‑se şi de alte genuri.

În accepţiunea sa tradiţională, poetica încearcă să definească principiile, limitele şi legile esenţiale ale unei anumitei arte: Poetica lui Aristotel, de pildă, era consacrată tragediei şi definirii unor concepte fundamentale precum catharsis şi mimesis, după cum Arta poetică a lui Nicolas Boileau (1674), stabilea legile şi normele tragediei clasice.

Poetica modernă, însă, nu mai vrea să fie normativă, precum cea clasică, nici strict teoretică şi nici nu mai păstrează neapărat caracterul apodictic şi programatic al artelor poetice clasice.