Războiul sovietic între idealizare şi demitizare

     Premisa acestui demers este dată de statutul special al celui de-al Doilea Război Mondial pentru spațiul cultural și mentalul sovietic, un război cu caracter drept, supranumit Velikaia Otechestvennaia Voina – „Marele Război pentru Apărarea Patriei”. Acest nume distinctiv are rolul propagandistic de liant, în retorica stalinistă din epocă, între al Doilea Război Mondial și Războiul din 1812, invazia Rusiei de către Napoleon I, război întitulat Otechestvennaia Voina („Război Patriotic”), privit și el ca un război cu caracter just, de apărare pentru poporul rus.

     Dincolo de asigurarea continuității istorice, supra-numele vehiculat pentru cel de-al Doilea Război Mondial în spațiul sovietic avea și rolul de a sedimenta ideea unității și a coeziunii pentru nou-născutul „popor sovietic” în mentalul colectiv al popoarelor aflate în componența Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste. Statutul și rolul special jucat de „Marele Război pentru Apărarea Patriei” în contextul socio-politico-cultural sovietic au fost augmentate în epoca post-stalinistă, după valurile succesive ale dezghețului cultural, reflecții ale relaxărilor politice ca urmare a „Discursului Secret” al lui Nikita Hrușciov din februarie 1956, din cadrul celui de-al XX-lea Congres al Partidului Comunist, dar și ca măsură necesară de legitimare a noii puteri, îndeosebi în perioada lui Brejnev, în urma vidului ideologic lăsat după campania destalinizării.

Autoarea