Satul de la Fântâna Popii. Culegere de memorii și folclor din Lemniu

Satul Lemniu se află la confluența etnică dintre valea Someșului și valea Chioarului, pe lângă drumul antic al sării și marginile țării Lăpușului, o poziționare care se reflectă în portul tradițional, obiceiuri și stil de viață. A fost atestat documentar prima dată în 1405.

Identitatea sa este construită în jurul legendei strămutării sale din deal la vale, ca urmare a unei fericite vânători întreprinse de preotul satului, care a dat nu de o pradă ci de un izvor cu apa atât de limpede încât s-a decis să-și mute casa acolo, iar de atunci izvorul s-a numit Fântâna Popii. Numele satului provine de la lemnul abundent al pădurii virgine ce se întindea în vale, în jurul izvorului. Împărțirea satului reflect această străveche caracteristică a zonei prin dimensiunile grădinilor care înconjoară fiecare casă, cele din centru fiind printre primele care s-au strămutat, au în jur mai puțin pământ, doar cât s-a putut defrișa. Deși pare o legendă tipică medievală, a cărei veridicitate poate fi pusă la îndoială, există vestigii care o susțin.