Cartea de poveşti

Apelând la viaţa din vis, autorul îşi poate permite absolut orice incoerenţă, orice libertate compoziţională, purtându-şi personajele când în interior, când în exterior, eliminând şi recompunând în acelaşi timp lumi în diverse situaţii şi dimensiuni, fără cap şi coadă, fără logica cea mai elementară. În acest fel realitatea din vis, care se vrea mai convingătoare decât cea normală, propriu-zisă, atinge zonele unui absurd total, insolit, greu de ingurgitat… (..) prin stil, prin mod de expresie, prin arta compoziţională… M. N. Tomi demonstrează că este un prozator matur, autentic, cu reale deschideri spre spaţii epice de amploare

Ion Moise, în Mişcarea literară, nr. 2/2007

„Este vizibil de la început că un prozator precum M. N. Tomi este preocupat, într-un mod mai mult decât vizibil de problema ordonării textuale, în aşa fel încât felul în care este gândit volumul de povestiri să genereze semnificaţii suplimentare celor degajate de naraţiunile propriu-zise… Povestirile amestecă proiecţiile, trec dintr-un registru în celălalt, probând această stranie regulă existenţială, a trecerii din viaţă în vis, din vis în viaţă.”

Constantin Dram, în Convorbiri literare, nr. 3/ 2009