Jojolica şi jurnalul ascuns în cămară

„După Ana din Moara cu noroc, după Mara şi Fefeleaga, Jojolica e ardeleanca de tranziţie – trecută prin Tanţa şi Costel, nu fără moşteniri venite dinspre Coana Chiriţa –, pregătită nu atât să vorbească despre aterizarea satului ardelenesc în plină globalizare, cât despre contrastele supravieţuirii acestuia într-o lume cu care nu prea are multe în comun, dar unde a fost paraşutat. În felul ei, Jojolica e o madambovarisemoa şi împotriva evidenţei existenţei ei artistice articulate nu e nimic de făcut”

Ovidiu Pecican

„Am citit prăpădindu-mă de râs Jojolica lui Jurcan. Ar putea fi un sitcom TV de succes!”

Petru Popescu