Vacanţă albă la Mărei

Începuturile medicului se plămădesc devreme, în copilărie, când pruncul, îndemnat de părinţi şi bunici şi de toţi cei care îl iubesc, prinde gust pentru citit; orice, numai să citească, să citească. Copilul începe cu Ispirescu şi Creangă şi apoi în adolescenţă se înfruptă din Dostoievski, Dumas, Dickens, Teodoreanu, Călinescu, Sadoveanu etc. Gustul cititului se transformă în patimă. Adolescentul devorează literatură, se confundă cu personajele, trăieşte împreună cu acţiunea cărţilor. Urmează admiterea. Tânărul pe baza deprinderii de a învăţa şi a numeroase cunoştinţe acumulate din cărţi reuşeşte la admitere şi intră la facultatea de medicină. Începuturile medicului în formare, înmuguresc, se conturează, izbucnesc, se dezvoltă în facultate, la începutul ei; în primii 2 ani totul pare puţin confuz. Mai ales în momentele când studentul întâlneşte materii anoste, grele care aparent nu au legătură cu viitoarea profesie. Noţiunile aride care la prima vedere nu au legătură cu medicina, vom vedea că sunt totuşi utile, se sedimentează în mintea studentului iar mai târziu, cu siguranţă îşi deconspiră utilitatea. (Sorin Login)