Elegiile persane

     „O suavă armonizare cu retorica litaniei reuşeşte Maria Vaida în volumul Elegiile persane. De altfel, tonul elegic al frazării l-a deprins şi experimentat în volumele Elegiile Salomeei sau în Poemele de piatră, şi se pare că de aici înainte va deveni (dacă n-a devenit deja) vocea distinctă a acestei sensibile poete şi remarcabile eseiste. Maria Vaida scrie o poezie a tânguirilor subiective drapate în sacrale mitologizări. Caligrafia versurilor împleteşte în imagini rafinate aura misterului biblic etern cu scene situate în concreteţea realului. Rezultatul acestui melanj subtil este o mereu actualizată stare de graţie în interiorul sobrietăţii afişate. Stăpână pe tehnica alternării planurilor rostirii, de fapt o confesiune lirică trucată, poeta extrapolează jelania văduvei lui Iuda la dimensiunea unui topos universal, edificat pe o iconografie sentimentală proprie, încărcată cu discrete simboluri erotice şi cadenţate ecouri religioase, unele amintind de Cântarea cântărilor  sau de Scrisorile portugheze ale Marinei Alcoforado. O poezie feminină în deplinătatea formelor şi simţirii ei.”

Adrian Ţion