Magistrul şi imaginaţia

     „…Autoarea, cum se ştie, este soţia regretatului poet şi latinist Vasile Sav, singular în felul său ca poet, tocmai de aceea receptat cu zgârcenie, reputat traducător, generos în relaţie cu semenii săi. Nu intenţionăm să evocăm aspecte ale unei familii de literaţi – nici măcar nu ar fi de mare interes! –, dar este nevoie să spunem că avem de-a face cu o familie literară, lucru posibil şi dincolo de statutul ce ţi-l poate da ofiţerul stării civile. Unul dintre reperele durabile la care se raportează cei doi îl constituie cu siguranţă cultura latină. Vom preciza însă că, şi într-un caz, şi în celălalt, autorii nu plătesc tribut scriitorilor antici, ci asimilează şi toarnă „în formă nouă” structuri care dovedesc o uimitoare capacitate de adaptare, care au puterea să fie vii în lumea de acum.

     În acelaşi timp, vom spune că Lucia Sav nu este un epigon al soţului său – chiar dacă, bănuiesc, nu ar deranja-o în nici un fel! –, ci dezvoltă un stil cu totul aparte. Riscăm să afirmăm că Epistolele Luciei Sav, prin spontaneitate, relaţia cu imediatul, aparenţa de poezie ocazională, sunt mult mai aproape de latura înnoitoare a Nimicurilor lui Catullus decât Catullienele lui Vasile Sav, înscrise într-un registru stilistic total diferit.”

Andrei MOLDOVAN