Jeu sai e sai da nuot. Ich weiß und weiß von nichts. Ştiu şi nu ştiu nimic

Jeu sai e sai da nuot: gracil, plin de substanţa unor întrebări nerostite, dar întrezărite în plan existenţial, volumul de poezii al Tresei Rüthers‑Seeli are delicateţea stampei japoneze. Scrisă în retoromană sursilvană, această culegere de poeme esenţializate, reduse la linia pură a unei trăsături graţioase, comportă, cu toate acestea, o forţă interioară învăluitoare. Dacă ar fi să găsim genul proxim al acestei dicţiuni poetice, am avea să ne gândim la puterea de expresie a unor haiku‑uri, doar că fără constrângerile metrice şi de cantitate specifice acestor forme fixe. Poeziile sunt de o extremă decantare a mijloacelor poetice, până la evanescenţă, până la un singur sunet, prelungit cu ecoul unei tresăriri revelatorii. Poeta, de o sensibilitate modernă, configurează, cu fiecare declamaţie şoptită, o revelaţie. „Ştiu şi nu ştiu nimic”, un titlu de un magnetism inefabil, datorat prima oară sonorităţii, îşi reprezintă, abisal, subtila filosofie poetică, paradoxala situare liminală, pe graniţa cunoaşterii. Nu este nici raţionalismul, nici paradox(al)ul întrupat în dialectică, al gândirii socratice: „ştiu că nu ştiu nimic”. Este paradoxul poeziei cunoaşterii, transmis pe calea eufonică a unei rostiri singulare, aproape incantatorii: Jeu sai e sai da nuot.