Nandra. Un sat care aluneca-n uitare

„Ilie Rad este profesor universitar și a găsit cu cale să scrie, împreună cu soţia sa, Doina, o carte despre satul său, Nandra. O face cu mintea, sistematic și organizat, ca orice savant, o face și cu sufletul lui de om ivit din adâncurile unei lumi vechi și parțial pierdute. Dar ce lume fascinantă, cu nume arhaice, cu urme arheologice de mii de ani, cu documente de fondare de peste șapte secole, cu populație românească statornică, cu un creștinism cuviincios și temeinic, cu școală veche, organizată la început pe lângă biserică, cu morți și cu eroi, cu grai frumos românesc, cu tradiții minunate, cu oaspeți străini, cu săteni plecați peste mări și (unii) reîntorși, cu familii vrednice, cu pierderi și câștiguri, cu simțul pământului reavăn și aburind de har dumnezeiesc, dar și cu cele mai mari risipiri în deceniile din urmă! Ilie și Doina Rad au scris – cum a zis un interlocutor evocat în carte – un roman al satului. Eu i-aș zice și imn sau prinos de recunoștință față de toți năndrenii care zac sub glie, dar din care s-a ivit lumea de astăzi, câtă mai este. Ilustrația deosebită, indicele de nume, de localități, bibliografia, rezumatul în engleză nu doar că întregesc cartea, dar îi și conferă statutul de cercetare sistematică, de lucrare «pentru minte, inimă și literatură», cum ar fi spus Gheorghe Barițiu. Ferice de satele care au astfel de fii!” (Ioan-Aurel Pop)

„Aşa cum se arată şi în prefaţa intitulată Cum s-a născut o idee, redactarea monografiei a început sub cele mai bune auspicii, fiind descoperite, încă de la început, câteva documente exceptionale ca valoare istorică şi documentară: actul original al primei atestări documentare, aflat în Arhivele Naţionale Maghiare, apoi fotografia cu Biserica de lemn, necunoscută în lumea ştiinţifică, demolată în 1946, lista cu cei patru bărbaţi din Nandra, executaţi de insurgenţii maghiari, în 1848, listele ASTREI, cu eroii şi veteranii Primului Război Mondial etc. (…) Monografia se împarte – şi aici este un prim semn de originalitate – în două părţi: A. Monografia istorică propriu-zisă şi B. „Romanul” satului, cu fapte extraodinare petrecute în sat, mai puţin cunoscute de lume.” (Romulus Cătană)