Nemaipomenita poveste a lui Vlad şi a surorii lui, Almada

Este clară tendinţa autorului: a povesti, a scrie un roman de aventuri care să ţină tinerii aproape de carte, însă şi a explica, a obişnui publicul tânăr cu lumea din poveste, cu basmele şi baladele pe care o tradiţie literară românească le-a păstrat până astăzi. Pentru acest fapt, şi nu numai, Grigorie M. Croitoru trebuie felicitat. Primul test îl trece. Ceea ce îi doresc de acum înainte, eu – ca cititor de romane pentru adolescenţi – e să poată dezvolta şi mai mult naraţiunea şi personajele ei. Un viitor roman să aibă, cel puţin, 300 de pagini, precum cele traduse de editurile de la noi. Dacă povestea este bine scrisă şi personajele merită susţinute, tinerii vor parcurge paginile cu repeziciune. Cred cu tărie că personajele lui Petre Ispirescu, Ion Creangă, Alexandru Mitru sau Ioan Slavici, pentru a oferi doar câteva exemple cunoscute de toată lumea, dublate de tradiţia fantastică a literaturii populare şi de expresivitatea orală a poporului nostru pot duce la crearea unor noi romane istorice sau fantasy, pe măsura imaginaţiei tinerilor de astăzi. Trebuie doar curaj, talent şi imaginaţie multă. Grigorie M. Croitoru e un scriitor care beneficiază de aceste calităţi. Ar fi păcat să nu le investească, în viitor, într-o astfel de literatură.

Valentin Derevlean