O insulă mai mică

Aș dori să semnalez elegantul roman de debut al Lorenzei Pieri, Isole minori (Edizioni E/O), scris într-o limbă de nostalgii și depărtări mediterane. Două surori, mica istorie, și totuși lungă de patruzeci de ani, a unei familii, și marea Istorie a țării: dar având în centru o insulă, Giglio, de o frumusețe retrasă și sălbatică. (…) O carte foarte sugestivă, care devine puternică, nu se știe dacă rătăcire utopică sau răscruce legendară a memoriei, a acelui sentiment pe care Gesualdo Bufalino l-a definit cândva „insulitudine”. (Massimo Onofri, L’Avvenire)

*

E legitim și aproape scontat să te gândești la Insula lui Arturo și la Spre far, dar aceasta e o altă poveste și vă veți da seama voi înșivă citind-o. Poetică și entuziasmantă. (Giuseppe Fantasia, Huffington Post)

*

Lorenza Pieri este scriitoare, jurnalistă și traducătoare. S-a născut la Lugo di Romagna, dar și-a petrecut copilăria în Toscana, între insula Giglio și Maremma. A locuit la Paris, Torino și Roma, activând în mediul editorial timp de 15 ani. Ulterior, s-a stabilit la Washington DC de unde a continuat să scrie despre politică și cultură pentru diverse publicații. Primul său roman, Isole minori (Edizioni E/O, 2016), a fost distins cu patru premii (Premiul Internațional Capalbio, Premiul Massarosa, Premiul Marincovich pentru literatură a mării și Premiul PEA) și tradus în șase limbi. În 2019 a apărut romanul Il giardino dei mostri (Grădina monștrilor), finalist al prestigiosului Premiu Strega în 2020, publicat în Franța, Statele Unite ale Americii și Marea Britanie. Ultimul roman, Erosione (Eroziune), a fost pe lista scurtă a Premiului Benedetto Croce și a marcat întoarcerea scriitoarei în Italia.