Polenul rugurilor

Nimic nu a fost întâmplător în viața mea.

1986 – pierderea tatii mult prea devreme. N-a murit în doi ani, pe front, ci acasă. I-am moștenit incurabilul! Primul volum va fi închinat lui.

1990 – ,,Am ales patru poeme în care disperarea, spaima și dezgustul capătă o intensitate care le face scânteietoare și le înalță în spațiul privilegiat, în care orice stare de spirit devine poezie. Vă rog continuați să-mi trimiteți ce scrieți și să-mi povestiți ce trăiți.” (Din revista ,,Familia” 26, nr. 4, aprilie 1990, p. 18) Așa a început prietenia cu Ana Blandiana, grație căreia am suportat viața.

1992 – accident de ziua mea de naștere urmat de comoție cerebrală și traumatism cranian. Spaima că îmi voi pierde luciditatea m-a determinat să intru în ritm nebun de poezie debutând sub auspiciile Anei Blandiana. Și ea, și Romulus Rusan – de-o generozitate absolută.

1995 – plecarea mamei. Nu mai aveam pe cine pierde. Am supraviețuit scriind ,,Poemele absenței”.

1999 – intrarea mașinii în casă. Destinul a primit o replică pe măsură – am vizitat Egiptul, urmând alte excursii, cu grup organizat și ghid, în: Grecia, Italia, Franța, Anglia, Danemarca, Suedia, Norvegia, Finlanda, Spania, Portugalia, Coasta de Azur, Andora, Gibraltar, Germania, Austria, Belgia, Luxemburg, Malta, Sicilia, Corfu, Elveția, Croația, Rusia, Cehia, Ungaria, Bulgaria, Liechtenstein, Capri, Monaco, Suomenlina, India, Nepal, Maroc, Iordania, Siria, Scoția, Irlanda de Nord, Țara Galilor, Republica Irlanda, Israel, Tibet, China, Argentina, Brazilia, Uruguay, Macedonia, Albania, Muntenegru, Serbia, Polonia, Lituania, Letonia, Estonia, Slovacia, Canare, Madeira, Vietnam, Cambodgia, Africa de Sud, Swaziland, Zambia, Botswana, Zimbabwe, Siberia, Mongolia, Peru, Ecuador, Galapagos, Japonia, Coreea de Sud, Mexic, Thailanda, Myanmar, Bangladesh, Butan, Iran, Islanda, U.S.A, Azore, Etiopia, Kyrgyzstan, Kazakhstan, Tajikistan, Uzbekistan, Turkmenistan, Indonezia. Am scris jurnale lirice de călătorie.

2003 – descoperirea bolii cu care lupt prin scris.

Și toate, când numele Chira e grecesc și înseamnă ,,crai”, prenumele Minerva fiind zeița înțelepciunii la romani.