Prin aceste poezii urbane, prezente mai ales în prima secțiune a volumului, autorul pare să reînvie citadinismul poeților revistei „Steaua”, cum ar fi A. E. Baconsky, Aurel Rău, Victor Felea și Aurel Gurghianu.
Structura poeziilor lui mizează pe o poetică a contrariilor, într-un proces dinamic al gândirii poetice integratoare. Întreaga sintaxă a imaginarului său e dominată de ideea armonizării contrariilor: viață-moarte, iubire-moarte, apus- dimineață, lumină-întuneric. Anotimpul predilect al poetului este toamna bacoviană, iar momentul preferat pare să fie amurgul, atmosfera crepusculară, loc geometric de întâlnire a contrariilor, al „Umbrei” (simbol consacrat al lucrurilor ireale, fugitive, schimbătoare), pe care o preferă orbitoarei lumini.
Ion Cristofor
Recenzii
Nu există recenzii până acum.