Poveștile lui Niculae a Truții

Cum intri în Cetea, după ce lași pe partea dreapta Căminul Cultural și pe stânga, cele două biserici, dacă vii la vale către centru’, nu pe Hudița Popii, prima straduță pe dreapta, ci pe cea de-a doua, dai de locul unde s-a născut Niculae Truță, cel mai mare povestitor al vremilor de demult…

Străduța iese în deal și se întâlnește cu Calea din Dos. Oamenii îi ziceau Hudița Șteaului. Căsuța Truțeștilor, lui Ioan și a lui Niculae, a doua pe dreapta, era acoperită cu paie… Acum, în locul ei i-o casă nouă… Numai pivnița peste care era ridicată căsuța veche mai trăiește…

Niculae n-o stat acolo, că s-o mutat într-o căsuță pe Comoară, un pic mai sus de casa învățătorului Bota. Pe vremuri, oaminilor le plăcea să povestească… Niculae a Truții, de la noi din sat, avea darul poveștilor… El era cel mai mare mincinos din sat. Oamenii știau că istoriile lui nu erau toate adevărate, dar lor le plăcea să-l asculte spunând povești… Așa era lumea mai demult…

Spunea Niculae mai mult povești despre război și așa le zicea așa, să-l audă mai ales muierile și să să mire de isprăvile lui… Și cum să nu se mire, săracele, de câte auzeau, că pe vremuri, oamenii nu erau umblați prin lume cum îs astăzi?… Multe muieri nu ieșeau din sat cu anii… Și dacă ieșeau, mergeau numai până la Teiuș, unde se duceau la târg…

Pănă s-a dus în cătănie, nici Niculae n-a fost prea umblat prin lume… Și-a dus traiul pe lângă Coliba Truții, cu oile și cu vacile, da’ după ce s-a-ntors din cătănie, a venit schimbat, de gândeai că-i altul…