Studia et questiones linguisticae

„Volumul de faţă cuprinde trei studii lingvistice de sinteză privind istoria abordărilor didactice ale limbii române reflectate în metodici, programe şi manuale şcolare, evoluţia sintaxei teoretice româneşti în ultimii 100 de ani, precum şi fenomenul conversiunii morfologice şi sintactice în limba română. 

În ceea ce priveşte primul studiu apreciem că epistema istorică a didacticii limbii române ca disciplină este – pentru o lungă perioadă de timp (1619-1918) – consubstanţială sau structural implicită celei a gramaticii limbii române înseşi, de aceea a vorbi despre viziuni sau abordări programatice în didactica limbii române, ca disciplină inferentă, în raport cu gramatica ca disciplină primară este pentru timpul istoric indicat în mod justificabil oarecum dificil. Nu aşa rămâne situaţia şi mai târziu, deoarece exact acum 100 de ani, în 1918, Paul I. Papadopol îşi începea lucrul la o carte matură şi complexă, prima metodică a limbii române materne, care avea să devină actul de naştere al acestei discipline academice importante numită astăzi didactica limbii române. Între aceste începuturi şi contemporaneitate, adică după încă o sută de ani (1918-2018) au existat certe momente de maturizare a disciplinei în raport cu ea însăşi şi cu disciplinele primare, didactica generală şi gramatica limbii române. În excursul de faţă, evidenţiem aceste momente evolutive şi implicaţiile lor în câmpul educaţional al predării limbii române.”

Mihaela Secrieru