Nou

Teofil

Autor	Alexandru Vlad
Format	13 x 20 cm
Anul	2026
ISBN	ISBN: 978-606-17-2651-6
pagini	80
stoc	în stoc

26,00 lei

Prefață de Andreea Pop

Pentru cunoscătorii biografiei autorului Drumului spre Polul Sud, acest text care pornește de la figura deja emblematică a lui Teofil Răchițeanu, un poet productiv, retras de zeci de ani în Apuseni, nu avea să surprindă prea mult. Montaniard pasionat fiind, se știe, drumurile lui Alexandru Vlad prin Apuseni țin deja de domeniul legendei, iar prietenia dintre cei doi e tot din aceeași sferă a evidenței. Așa că nu e de mirare că autorul Aripii grifonului ținuse să facă și-o proză din asta: aici, totul pornește de la vizita pe care naratorul, abătut de la o excursie pe munte (tot un mare amator de astfel de ieșiri), o face unui prieten vechi, Teofil, la cabana lui izolată din munți. Narațiunea are aparența unui text clasic. Felul în care e redat spiritul comunității pe care o surprinde — și în jurul căreia Teofil gravitează ca un amfitrion absolut —, prin descrieri naturiste graduale, alternate, care duc treptat spre destinația finală a naratorului (casa lui Teofil) anticipează, deja, discret, scopul textului, „destinația” lui finală.

Andreea Pop

Categorie: Poezie Etichete: Alexandru Vlad, Teofil

Alexandru VLAD (31 iulie 1950, Suceagu/Cluj – 15 martie 2015, Cluj-Napoca), prozator, eseist, poet, traducător și publicist. Debut absolut în Echinox, 1973. A absolvit Facultatea de Filologie a UBB Cluj (1974). A fost membru al Uniunii Scriitorilor din România, redactor pentru Cluj al revistei Vatra și redactor la revista de arte vizuale Balkon.

Volume: Aripa grifonului (povestiri, 1980); Drumul spre Polul Sud (proză scurtă, 1985); Frigul verii (roman, 1985); Atena, Atena (memorialistică, 1994); Fals tratat de conviețuire: trei tablouri din secuime și un malaxor (în colaborare cu Daniel Vighi, András Visky, într-o versiune concepută și editată de Marius Lazăr, 2002); Sticla de lampă (eseuri, 2002; Premiul ASPRO pentru proză scurtă); Viața mea în slujba statului (povestiri, 2004; Premiul pentru proză al Asociației Scriitorilor din Cluj-Napoca); Vara, mai nepăsători ca iarna (editoriale, 2005); Curcubeul dublu (roman, 2008); Ploile amare (roman, 2011; Premiul Revistei Observator Cultural); Măsline aproape gratis (proze asortate, 2012); Cenușă în buzunare (antologie de proză scurtă, 2014); Poemele/The Poems (volum postum de poeme, 2015), Omul de la fereastră (roman postum, 2015). A publicat traduceri din Joseph Conrad și W.H. Hudson. Distincții: Premiul pentru debut în proză al Uniunii Scriitorilor din România (1980), Premiul Asociației Scriitorilor din Cluj-Napoca pentru proză (2008), Meritul Cultural în rang de Ofițer (Decretul 943/2010), Premiul Uniunii Scriitorilor din România (2011), Premiul „Ion Creangă” al Academiei Române (2011) ș.a.

Teofil Răchițeanu (n. 5 ianuarie 1943, Răchițele/Cluj), poet. A absolvit Facultatea de Filologie a UBB Cluj (1969). Debut absolut cu poezii, în Tribuna, 1964. Membru al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Cluj.

Volume: Elegii sub stele (1969); Somn de Voevod (1980); Planete de Melancolie (1986); Poeme-nserate (1990); Poesii de mai demult (1994); Partea mea de dragoste (1996); Ora singurătății (1998); Tărâmul de rouă (2002); Efulguraţii (2002); Efulguraţii (jurnal, 2002); Rânduri către tineri ardeleni (Scrisori ale lui Geo Bogza către Teofil Răchiţeanu, Ilie Rad și Viorel Mureşan, 2003); Efulgurații. În zig-zagul gîndului (2022); Elegii sub stele căzătoare. De din alte vechi-noi scrinuri (2023); Nu-i nimic mai greu ca gîndu’ (ediție îngrijită și prefațată de Cristian Pașcalău, 2024; Ca un rîu Veșnicia. Cîntece de amurg (2025).