Ironie și violență în limbajul publicistic. Efecte expressive în presa românească de acum 100 de ani. Anul politic 1919 în ziarul „Adevărul”

Neculai C. MUSCALU (născut la Piatra-Neamț, România) este doctor în filologie (magna cum laude) al Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, activând ca profesor de limba și literatura română la Școala Gimnazială Borlești, județul Neamț; este licențiat în istorie (la Universitatea din București), în litere (la Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca) etc. A publicat preponderent studii și articole referitoare la aspectele stilistice și lingvistice din scrierile istorice ale lui A. D. Xenopol; consemnăm selectiv: G. Călinescu și o prefață controversată la Operele lui Ion Creangă (2021); Iorgu Iordan despre „caracterul popular” al operei lui Ion Creangă. Câteva aspecte non-lingvistice (2020); A. D. Xenopol și poetul poporan Vasile Alecsandri (2019); A.D. Xenopol – autorul primei prefeţe a scrierilor lui Ion Creangă (2018); Preocupările lui A. D. Xenopol cu privire la limba română ca limbă istorică (2013); Efectele seriilor politice și culturale asupra dezvoltării limbii române literare în concepția lui A.D. Xenopol (2012); A. D. Xenopol între metafora revelatorie şi metafora plasticizantă (sau despre utilizarea analogiei în scrierea Istoriei Românilor), 2012; Despre istorie şi stilistică la A.D. Xenopol (2011) și altele. Încununarea acestor cercetări de durată o reprezintă volumul de autor, Scrierea istoriei în limba română: A. D. Xenopol. Elemente de limbă, stil și discurs (Editura Tipo Moldova, Iași, 2015), având la bază teza de doctorat. A participat la numeroase manifestări științifice naționale și internaționale. Dintre domeniile sale de interes, pot fi menționate: istoria, lingvistica, stilistica, literatura, terminologiile specializate (din biologie, sociologie, limba engleză, informatică, psihologie, drept, științe penale, relații internaționale etc.)

„(…) Acelaşi interes al autorului pentru teme de cercetare ce se poziţionează la confluenţa dintre istorie şi filologie îl găsim şi în volumul de faţă, corpusul supus analizei lingvistice fiind constituit de data aceasta din materialul (scriptic şi ilustrativ) oferit de câteva rubrici ale cotidianului „Adevărul” (1919), selectate în mod deliberat pentru a facilita astfel demersul exegetic asupra „ironiei şi violenţei în limbajul publicistic”. Structura cărţii are două nivele principale: primul, majoritar în economia lucrării, este reprezentat de corpusul lingvistic ca atare, unde se remarcă efortul de antologare depus de domnul profesor doctor Neculai C. Muscalu în direcţia excerptării şi ordonării cronologice a rubricilor amintite din paginile ziarului menţionat, în timp ce al doilea nivel este dat de analiza propriu-zisă a corpusului respectiv, prin intermediul căreia autorul îşi expune viziunea critică asupra materialului antologat. Acest ultim nivel este şi cel care face să transpară calităţile exegetice ale autorului, atât prin formularea unor judecăţi de valoare asupra componentei stilistice a textelor analizate, cât şi a evaluării caracteristicilor lingvistice propriu-zise ale limbii în care au fost scrise aceste texte (reliefarea coloraturii regionale sau populare a unor termeni, problema adaptării neologismelor etc.), printr-o permanentă raportare la limba română literară actuală.”

Acad. Nicolae Breban