Fețele ironiei

Finalitatea principală a acestei lucrări este de a realiza o prezentare  cât mai cuprinzătoare a ironiei, în calitatea ei de construct lingvistic de mare complexitate. Am încercat să descriem conceptul diacronic, de la primele referiri cu privire la noțiunea de ironie, până în contemporaneitate, când teoriile ce își propun să investigheze natura și funcționarea ironiei sunt numeroase și variate, în ceea ce privește perspectiva de analiză. Domeniul ironiologiei a devenit (ca și alte câmpuri de cercetare din sfera limbajului, de altfel) unul vast, cu abordări din direcții diferite (stilistică, lingvistică generală, pragmatică lingvistică, filosofia limbajului, neuroștiințe etc.), reprezentând, în unele cazuri, și un Intermezzo pentru studierea mai profundă a mecanismelor ce stau la baza generării și funcționării limbajului uman.

Prin urmare, această lucrare nu este una care să vizeze strict o circumscriere a conceptului de ironie, ci atinge și alte problematici din amplul teritoriu al studierii limbajului uman. Cel puțin, așa ne place să credem.

Ne exprimăm, astfel, dorința ca, prin studiul realizat asupra ironiei, să fi creat o lucrare utilă pentru toți cei preocupați de cercetarea limbajului uman.