Semantica relaţiei în limba română

     Am pornit în elaborarea acestei lucrări de la intenția de a analiza posibilitatea existenței unei teorii generale a relației care să includă printre faptele ei nu numai relațiile gramaticale, ci și pe cele îndeobște considerate lexicale. In­tuiția de la care am pornit a fost cea exprimată într‑o obser­vație a profesorului D. D. Drașoveanu din lucrarea Teze și antiteze în sintaxa limbii române, observație în care gramati­cianul clujean, titular al cursului de sintaxă a limbii române de la Facultatea de Litere a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj Napoca, își exprimă părerea că limba dispune atât de procedee gramaticale, cât și de procedee lexicale pentru a exprima variile relații dintre obiecte care apar în vorbire. Astfel, pentru Drașoveanu, relația de posesie poate fi expri­mată atât gramatical, prin flectivul de genitiv, într‑o structu­ră precum solzii peștilor, de exemplu, cât și lexical, prin in­termediul verbului a aparține, în construcții precum solzii aparțin peștilor. Gramaticianul clujean exclude, însă, din sfe­ra faptelor gramaticale cea de a doua situație, argumentând că, în acest caz, relația de posesie, fiind exprimată lexical, ea nu face obiectul studiului structurii gramaticale a limbii.