Nădășelu, satul copilăriei mele. O monografie de suflet, printre povești

Informațiile și poveștile cuprinse în aceste pagini sunt prezentate așa cum eu le-am trăit, perceput sau cum mi-au fost relatate de către părinți, bunici, vecini, neamuri. […] Când am ajuns spre sfârșitul poveștii, am înțeles cât de important a fost pentru sufletul meu să îmi amintesc de fiecare om din sat – ei au stat cuminți, zeci de ani, ascunși într-un ungher al sufletului meu, sperând, poate, că într-o zi îi voi scoate la lumină; în timp ce le scriam numele, îi vizualizam cu ochii minții pe fiecare – pe unii îi vedeam bătrâni, stând pe laiță la poartă cu o cârjă alături și întrebându-ne pe noi, copiii, „de-ai cui sunteți din sat, țucu-te?”, pe alții îi vedeam mergând la lucrul câmpului, pe alții îi vedeam în straie de sărbătoare mergând pe uliță spre biserică, pe alții îi vedeam la joc în sărbători și multe, multe alte imagini cu cei care își trăiau viața în Nădășelu.