Poeți clujeni postdecembriști

Generația de care vorbim a avut câteva elemente de catalizare pe care nu le putem ignora. E vorba mai întâi de Cenaclul „Zamolxis”, înființat prin noiembrie 1990 pe lângă Casa de Cultură a Studenților și mutat apoi într-o anexă a Primăriei din centru, unde veneau tinerii Horia Muntenuș, Ionuț Țene, Ioan Pavel Azap, Daniel Moșoiu, Dorin Crișan, Flavia Teoc, Marius Ţion ș.a., care la un moment dat au scos și o publicație cu acest nume, în care s-au afirmat intempestiv și curajos. Grupul lor a beneficiat de la început de doi mentori. Unul a fost poetul Teodor Mihadaș, cunoscut ca ins neafiliat la ideile regimului, fapt pentru care a fost închis și hărțuit. El reprezenta tenacitatea morală, modul temerar de a înfrunta realitatea. Celălalt era „filosoful decrepit” Bădică, ins deambulat, boem până la risipire și neglijență socială, cu apariție stranie de boschetar luminat, risipindu-și inteligența și experiența culturală în lungi convorbiri amicale, colocvii și solilocvii coerente și incoerente. Cenaclul acesta a atras numeroși studenți și un public divers amator de literatură, în cadrul cărora se detașau și doi scriitori deja impuși, Ioan Mureșan și Constantin Zărnescu, amândoi cochetând cu o anume publicitate și paternitate tutelară. (…)

Mircea Popa