Evoluţia limbii române de la origini până în secolul al XV-lea

Definită ca sistem de semne, orice limbă este un instrument de comunicare, a cărui funcţionare se realizează în sincronie; sincronia este starea unei limbi. Transpunerea în practică a unui sistem lingvistic presupune cunoaşterea şi punerea în aplicare a ansamblului de virtualităţi de care acest sistem dispune. Văzută ca ansamblu, care indică drumuri deschise şi drumuri închise, limba devine un complex de libertăţi, admiţând nenumărate posibilităţi de realizare şi impunând o singură restricţie: respectarea condiţiilor de funcţionare a sistemului.