Lumina melancoliei. Antologie

Deşi consistent impregnată cu elemente provenind din mitologie (creştină în speţă, dar şi greco-romană ori exotică), lirica profesată de Lucia Sav nu e circumscrisă religiosului propriu-zis, aspiraţia acestei poezii se orientează, mai curând, spre o religie a frumosului, astfel că hieratismul imaginilor deţine o funcţie mai degrabă decorativ-estetizantă, decât revelatorie.

Tăietura concisă a versurilor, şlefuirea obstinată, pândită de o anume răceală a emoţiei, ţinteşte spre rigoarea şi perfecţiunea cristalelor, împrumutând ceva din glacialitatea lor. În aceste condiţii, „tânguirea sufletului în carcera de gheaţă”, adică în captivitatea formelor artistice auto-impuse, se lasă anevoios desluşită sau e pe cale să amuţească: „înfăşurată-n tăcere, / priveşte glacială / flacăra răsfrântă-n oglindă”.

Dan Damaschin